Celebra pilă Karpen, un fel de „perpetuum mobile” energetic inventat de reputatul inginer fizician Nicolae Vasilescu-Karpen, poate fi văzută la Muzeul Tehnicii „Dimitrie Leonida” din Bucureşti. Se spune că ea ar fi inspirat tehnologia spaţială secretă a NASA. Oamenii de ştiinţă au afirmat că un astfel de dispozitiv „nu poate exista”.
Una dintre cele mai valoroase piese din colecţia Muzeului Tehnicii „Dimitrie Leonida” din Bucureşti are o poveste pe cât de uluitoare, pe atât de controversată. Este vorba despre celebra pilă Karpen, opera reputatului inginer fizician român Nicolae Vasilescu-Karpen, care nici măcar n-a putut fi expusă până acum câţiva ani, din cauza lipsei capacităţii fizice a muzeului de a-i asigura securitatea. Construită în anul 1950 (brevetul fusese obţnut de fizicianul român încă din 1924), pila Karpen este un fel de generator de electricitate care de 68 de ani funcţionează fără să i se adauge ceva şi fără să fie alimentat în vreun fel cu vreun tip de energie. După o perioadă în care Nicolae Vasilescu-Karpen a încercat, fără succes, să convingă comunitatea ştiinţifică mondială că a inventat un „perpetuum mobile” în domeniul electric, dispozitivul a ajuns în patrimoniul Muzeului Tehnicii, conducerea acestuia preferând să o ţină într-un seif de teamă că ar putea fi furat. În cele din urmă, începând cu 2013, pila este din nou expusă publicului, iar specialiştii în fizică spun că ea funcţionează şi acum, la 68 de ani de la contruire.
Potrivit unei descrieri sumare, o pilă electrică este un dispozitiv electrochimic ce transformă energia rezultată dintr-o reacţie chimică în energie electrică. Este vorba de generare de electroni şi de asigurarea circulaţiei lor într-un anumit sens. La origine, termenul desemna un element unic format din doi electrozi şi un electrolit. Areheologii au descoperit pile electrice ce au funcţionat în urmă cu peste două milenii (cum ar fi cele din Bagdad). În epoca modernă, cercetarea privind pilele începe cu experimentele lui Luigi Galvani (1786) sau Alessandro Volta (1799). De atunci, foarte mulţi alţi savanţi au contribuit la perfecţionarea pilelor: John Daniell (1836), Wiliam R.Grove (1839), Gaston Plante (1859), Georges Leclanche (1866), Hermann von Helmholtz (1879), Thomas Edison (1901) – şi enumerarea poate continua cu zeci şi sute de cercetători. Interesant este însă că nicio istorie a pilei electrice, fie scrisă de români, fie scrisă de oricine altcineva, nu îl aminteşte pe Nicolae Vasilescu-Karpen, deşi acesta a efectuat o importantă muncă de pionierat în domeniul elasticităţii, termodinamicii, electrochimiei şi a ingineriei civile şi a fost membru titular al Academiei Române. Mai mult, el a inventat celebra pilă „veşnică”.