Construcţia pasajului subteran Michelangelo, aflat într-una dintre cele mai aglomerate zone din Timişoara, a durat aproape doi ani şi s-a făcut cu peste 10 milioane de euro din bani europeni. Cum arată pasajul azi, la câţiva ani de la inaugurare, şi cum arată cifrele de trafic.
Pasajul a fost inaugurat în 2015. În cadrul proiectului a fost reabilitat podul Michelangelo şi s-a construit pasajul subteran. Valoarea estimată iniţial a proiectului era de 69 milioane de lei dar, în cele din urmă, costurile au fost de circa 47 milioane de lei, potrivit managerului de proiect, Culiţă Chiş. În cea mai mare parte, bani din finanţare europeană, prin axa prioritară 1, „Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere”, Domeniul de intervenţie 1.1 – „Planuri integrate de dezvoltare urbană”, Sub-domeniul: Poli de creştere.
Piaţa Leonoardo Da Vinci este un nod de trafic important pentru întregul trafic din Timișoara, mai multe străzi și bulevarde se întâlnesc în această zonă (Bd.Michelangelo, Bd.Vasile Pârvan, Bd.Corneliu Coposu, Str.Cluj, Aleea F.C.Ripensia). Piaţa se află în vecinătatea Complexului Studențesc și aproape de principalele universități din Timișoara și de centrul orașului.Finalizarea proiectului a întârziat câteva luni, din cauza dificultăţilor întâmpinate la realizarea pasajului care se află în apropierea râului Bega. “A fost greu din punct de vedere tehnic, fiind aproape de canalul Bega s-a făcut cu soluții moderne, dar cu toate soluțiile moderne am întâmpinat și unele infiltrații de apă, pentru care trebuia să luăm decizii”, explică Culiţă Chiş.
Realizarea întregului proiect a durat în total circa 14 luni, potrivit managerului. Iată ce spune acesta despre construcţia pasajului şi a podului Michelangelo:
În cadrul Proiectului s-a realizat un pasaj subteran, în zona intersecției, în același timp a fost reabilitat și podul Michelangelo, pod care n-a mai fost reabilitat de câțiva zeci de ani. Lucrările au durat undeva între un an și 14 luni. A fost un proiect foarte frumos, un proiect greu, a fost o provocare tehnică pentru că mulţi specialişti ziceau că nu se poate realiza acest proiect pentru că e în zona canalului Bega, e foarte aproape și vor fi infiltrații.
Noi, echipa de implementare, ne-am apucat de acest proiect și până la urmă l-am realizat. Valoarea proiectului a fost de 69 de milioane de lei, contractul de finanţare. La licitaţie s-a licitat undeva la 49 de milioane de lei şi execuţia a fost realizată cu o economie de un milion și ceva, undeva la 47 de milioane de lei.
A fost greu din punct de vedere tehnic, fiind aproape de canalul Bega s-a făcut cu soluții moderne dar, cu toate soluțiile moderne, am întâmpinat și unele infiltrații de apă pentru care trebuia să luăm decizii. În fiecare zi trebuia să iei decizie ca să vezi ce soluții adopți ca să poți să termini lucrarea. Nu puteai să prevezi..În subteran s-au făcut toate studiile de specialitate dar nu puteai să prevezi. De exemplu, s-a găsit un izvor de apă termală. Trebuia să știi, să vezi unde îl captezi în afara Pasajului și..multe aspecte tehnice pentru care trebuia să iei decizia pe moment.
Înainte, dacă pot să vă spun așa, era o intersecţie normală care era foarte aglomerată, cele mai mari valori de trafic pe relația Nord-Sud din municipiul Timişoara și zona Complexului Studenţesc și, înainte, cam în 15-20 de minute traversai această interscție.
Lucru care acum, după cum ați văzut, se întâmplă în 2 minute. Valorile de trafic s-au dublat de la începutul proiectului, în 2013, și intersecția încă face față, la aceste valori de trafic.
Cifre de trafic:
Implementarea proiectului a dus la fluidizarea traficului în zonă, susțin oficialii primăriei, deşi numărul de maşini care intră în intersecţie s-a dublat în 2018, faţă de 2012 (aproximativ 30.000 maşini/24 h în 2012, faţă de aproximativ 59.900 maşini/24 h în 2018).
De asemenea, a scăzut numărul de accidente rutiere din zona Michelangelo, de la 34 de accidente în 2012, la doar 8 accidente în 2018 – mai arată realizatorii proiectului.
Toate aceste date de trafic sunt monitorizate în Centrul de trafic al Timişoarei, un alt proiect realizat cu ajutorul fondurilor europene. Practic, în acest centru, sunt adunate toate datele legate de trafic, urmărite cu ajutorul camerelor montate în oraş, date despre transportul în comun şi semaforizare. Serverele centrului stochează toate aceste date, iar inginerii care lucrează aici analizează toate aceste date, cu ajutorul unor softuri:
Sistemul a fost făcut în anul 2016 și prin subsistemele pe care le are la dispoziție ajută la menţinerea unui trafic fluent în Timișoara, în siguranţă și adaptat în funcție de nevoile traficului din teren. Asta este, de fapt, esența problemei.
Semaforizarea este adaptată la nivelul de trafic din teren, cu menţinerea siguranţei şi a unui confort al șoferilor. Partea de supraveghere video ajută la situaţiile în care apar evenimente în trafic pentru stabilirea vinovăției într-o anumită situaţie şi în felul acesta se creşte siguranţa și protecția cetățeanului.
Avem sistemul de prioritizare a transportului public care ține cont de poziția mijlocului de transport public în teren și îl ajută, atunci când se apropie de intersecție, să îi acorde mai mult sau mai puțin funcție de programul orar în care el este încărcat: dacă este în întârziere îl ajută să treacă dacă nu, nu face nimic.
Avem și un subsistem de enforcement care e compus din radare și detectoare de trecere pe roșu în intersecții. El va fi operat, să zic așa, de către poliție, pentru că ei sunt cei care trebuie să aplice legea.
[Centrul mai are] un sistem de recunoaştere a numerelor de înmatriculare folosit tot de către ei, subsistemul de management al deranjamentelor și subsistemul de mobilitate, de informare, compus din panourile care sunt amplasate la intrările din oraș și care informează cetățenii privind diverse asprecte, precum depășirea de viteză – explică Cezar Sandu, inginer în cadrul Centrului de Trafic Timişoara.