Cetatea Neamţ, simbol al istoriei româneşti. Construită de către Petru I, cetateaa avut rolul de creştere a puterii centrale după întemeierea Moldovei, întărirea defensivă a unor drumuri şi puncte de trecere care să constituie nuclee de apărare în caz de război. Împreună cu Cetatea Neamţ se mai aflau şi cetatea de la Suceava şi cetatea Scheia.
Numele provine de la râul care străbate zona în care a fost construită cetatea, la poalele muntelui, nume preluat şi de către oraşul Piatra care doar după mijlocul secolului XIX devine Piatra-Neamţ.
Cercetările arheologice făcute aici au scos la lumină urme de materiale cu originea la sfârşitul secolului XVI şi monede de argint de la Petru I.
Cetatea Neamţului reprezintă cel mai bine păstrat model al ceea ce este esenţial pentru o fortificaţie de piatră de la finalui secolului XIV, un zid înalt şi gros, întărit cu turnuri pe colţuri şi dotat cu drupuri de strajă pe interior.
Iniţial, pentru ridicarea Cetăţii Neamţului, terenul a fost nivelat iar pentru acnorarea puternicelor ziduri s-au săpat fundaţii în trepte cu adâncimi variabile, în funcţie de rezistenţa stâncii ajungându-se pe alocuri, după forările geotehnice din 2002, nesupravegheate arheologic şi prea puţin mediatizate, până la 4 m.
Perioada de glorie a cetăţii corespunde cu durata domniei al lui Ştefan cel Mare, cunoscut pentru cunoştinţele sale strategice militare, care cunoscând importanţa fortificaţiilor militare în caz de asediu, le-a fortificat pe cele moştenite de înaintaşii săi şi a construit altele noi, întreaga Moldova fiind împânzită de astfel de cetăţi poziţionate în zone cheie în rol defensiv.
Un ultim asediu asupra Cetăţii Neamţ a fost în 1961, unde cu un act de eroism al unu mic grup de plaiesi, cetatea va rezista asupra asediului armatei polone condusă de Regele Ioan Sobiestski. După distrugerea ordonată de Mihai Racoviţă în 1717, cetatea îşi pierde total importanţa militară.