Array

Călătoria legendară a românului care a făcut ocolul Pământului în costum popular și opinci. Singurul om din lume care a parcurs pe jos 100.000 de km, Dumitru Dan

- Advertisement -

Inspirat din celebra carte a lui Julles Verne, „Ocolulul pământului în 80 de zile”, Dumitru Dan, un român necunoscut face, cu resurse proprii, o remarcabilă călătorie de ocolire a pământului pe jos, pe o distanța de 100.000 de kilometri.

Născut pe 14 iulie, în anul morţii lui Eminescu, (1889) şi a trăit până în 1979, fiind cunoscut în lume pentru faptul că a înconjurat-o… pe jos. O călătorie ca o legendă, cu tovarăși morți prin colțurile îndepărtate ale pământului şi cu cântece populare purtate de-a latul lumii.

În anul 1910, Touring Club de France oferea un premiu de 100.000 de franci omului sau echipei care ar fi reușit să înconjoare lumea pe jos, cu mijloace financiare proprii. Studenţii români de la Sorbona Dumitru Dan, Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu s-au hotărât să participe. Neavând banii pentru un aşa drum lung, ei învaţă mii de cântece populare, urmând să-şi asigure banii necesari pe parcursul drumului din mici reprezentații. S-au pregătit de drum timp de doi ani, întorcându-se în ţară şi parcurgând zilnic 45 km în toate condițiile de teren şi de anotimpuri, învățând geografie, medicină şi limbi străine.

- Advertisement -

Au plecat toţi patru şi câinele Harap, iar la 17 iulie 1911 au ajuns la Bombay, în India, unde rajahul îi invită la masă în palatul său. După o masă copioasă în stil indian, lui Alexandru Pascu i se face rău, este dus la spital, unde moare din cauza unei intoxicaţii cu opiu.

După doi ani, ceilalţi trei români şi câinele lor credincios ajung în China, dar a fost rândul lui George Negreanu să dea tribut muntelui, căzând într-o prăpastie înfricoşătoare. A murit în câteva ore, deşi colegii au reuşit să-l transporte într-un hamac la un spital dintr-o mică localitate.

În ianuarie 1915, Dumitru Dan şi Paul Pârvu ajunseseră în Statele Unite ale Americii, la Florida. După un drum extraordinar de anevoios, de mii şi mii de kilometri, prin China, Siberia, apoi prin cumplita Alaska, rănile de la picioarele lui Paul Pârvu îl opresc din drum. Este internat în spital şi când îi devine clar că timpul lui s-a scurs şi nu mai poate duce călătoria la bun sfârşit, îşi ia rămas-bun de la Dumitru printr-un soi de „testament” de suflet, spunându-i că nu trebuie să se creadă că românii n-au fost în stare să ducă încercarea până la capăt şi va trebui să facă restul drumului singur. Îl mai roagă să-i lase lui câinele, ca să nu moară singur. Într-adevăr, după puţin timp picioarele i-au fost amputate şi Pârvu s-a stins, dar Dumitru Dan a mers mai departe de unul singur.

Însă Primul Război Mondial l-a silit să oprească drumul, dar visul de a reuşi în călătoria vieţii lui şi a prietenilor plecaţi între timp într-o mult mai lungă călătorie nu s-a stins. A reluat călătoria în anul 1923 şi a reuşit să o încheie cu bine, primind premiul, devalorizat între timp, de 100.000 de franci.

După primirea premiului, în 1923, în capitala Franţei, revenit în ţară, de-acum profesor de geografie, Dumitru Dan a devenit un neobosit conferenţiar, obţinând şi în acest domeniu un record: prezenţa de peste 2.000 de ori în mijlocul ascultătorilor din diferite localităţi rurale sau urbane ale României, unde a vorbit despre „excursia” sa şi a prietenilor săi.

La Bucureşti, la doi paşi de kilometrul zero, în curtea Muzeului Şuţu, aproape în fiecare week-end, la târgul anticarilor şi colecţionarilor, un bătrân venea mereu cu ceea ce mai rămăsese din marea lui colecţie de scrisori şi autografe de personalităţi trecute ale României.

- Advertisement -

Lună după lună, numărul acestora scădea, pe măsura nevoilor mereu mai mari ale colecţionarului în vârstă, care reducea preţurile de vânzare. Cu toate acestea şi în ciuda „promovării” realizate de colecţionar, cu multe explicaţii despre călătorie, pierderi, performanţă, toate scrise citeţ, cu negru, sublinieri şi majuscule pe un carton A4, printre ultimele rămase, neatrăgând atenţia nimănui, erau câteva înscrisuri olografe şi pliante ale unui anonim: Dumitru Dan, primul globe-trotter român, singurul din lume care a parcurs pe jos 100.000 de km, între anii 1910-1916, de-a lungul şi de-a latul pământului, ispravă pentru care a primit titlul de „campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos” şi a fost înscris în Guiness Book of World Recordsîn 1985.

Pe o listă a marilor călători, exploratori şi descoperitori de lumi noi, primele locuri sunt în unanimitate rezervate (chiar monopolizate) pe drept de nume sonore şi cu rezonanţă universală, precum cele ale lui Marco Polo, Fernando Magellan, Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci, cu toţii aparţinând unor state cu mari posesiuni coloniale la vremea respectivă, implicit mari puteri maritime.

Pe o listă a marilor călători, exploratori şi descoperitori de lumi noi, primele locuri sunt în unanimitate rezervate (chiar monopolizate) pe drept de nume sonore şi cu rezonanţă universală, precum cele ale lui Marco Polo, Fernando Magellan, Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci, cu toţii aparţinând unor state cu mari posesiuni coloniale la vremea respectivă, implicit mari puteri maritime. Pe această listă, Dumitru Dan cu siguranţă că nu şi-ar afla locul decât printr-un exacerbat patriotism naţional sau chiar balcanic, deşi este greu de crezut că ecoul acelei fascinante călătorii a depăşit graniţele României;şi orice comparaţie cu anterioarele nume ilustre şi cu altele asemenea nu şi-ar avea rostul. Anvergura călătoriilor, scopul, suportul lor financiar şi material din partea statului nu ar avea sorţi de izbândă în nicio alăturare cu o călătorie în bună măsură solitară, cu mijloace proprii şi cu un unic scop, cel de întrecere, de concurs sportiv.

În 1979, Dumitru Dan, singurul român care a înconjurat lumea pe jos în costum popular şi opinci, a murit şi a fost înmormântat în Cimitirul Eroilor din Buzău.

Povestea sa impresionantă a fost reconstituită de muzeografa Mădălina Oprea la Buzău, unde a trăit Dumitru Dan, în expoziția cu caracter permanent ”Ocolul lumii pe jos. Povestea celor 497 perechi de opinci” (Muzeul Județean Buzău).

Grație demersurilor făcute de profesorul Silviu Neguț, performanța lui Dumitru Dan a fost omologată în ”Cartea Recordurilor” în 1985. Silviu Neguț l-a cunoscut personal și a purtat o bogată corespondență, iar în expoziția de la Buzău se află câteva obiecte și scrisori donate de el. Recent, mai mulți porfesori universitari l-au evocat la Buzău, mormântul lui Dumitru Dan aflându-se în Cimitirul Eroilor. La eveniment a participat și strănepotul exploratorului, Gheorghe Dan, profesor de marketing la Universitatea din Constanța. Nu ocoliți, așadar, Muzeul Județean Buzău, aveți ce vedea!