1. OZN-urile
Să nu uităm ce înseamnă OZN: obiect zburător neidentificat. Nu există nicio îndoială că există OZN-uri, pentru că mulți oameni văd lucruri pe cer pe care nu le pot identifica, de la avioane la meteoriți.
În anul 1904, în munții Apuseni, vara într-o noapte, un țăran cu carul său pe câmp, treaz, vede, speriat, o roată de foc coborând din văzduh peste munți, apropiindu-se de el, învârtindu-se. Când ajunge lângă el, roata de foc se preface în om și “om cu om se priviră. Lung fără a-și spune un cuvânt”.
În anul 1967 pe cerul localității Berzasca, a staționat timp de o oră un “triunghi zburător”, fiind privit de câțiva localnici. Un an mai târziu, deasupra regiunii Banat, a survolat timp de 38 de ore tot un triunghi zburător fiind văzut de mai mulți oameni, printre care și meteorologi și ingineri.
2. Senzația de „deja vu”
Pentru persoanele sănătoase, cercetătorii afirmă ca ar fi vorba despre o „eroare” a creierului, când neuronii responsabili de recunoaştere şi familiaritate nu funcţionează. Creierul atunci încurcă prezentul cu trecutul. De fapt, aceleaşi impulsuri electrice anormale întâlnite la bolnavii de epilepsie pot fi prezente la persoanele sănătoase, cum sunt spasmele musculare involuntare la o persoană care abia adoarme.
O altă explicaţie a senzaţiei de deja vu la persoanele sănătoase ar fi atribuită unei încurcături în căile neuronale. Acest lucru se întâmplă deoarece creierul caută constant să creeze percepţii în legătură cu lumea din jurul nostru, dar are „materiale” limitate. De exemplu, e necesar un singur simţ, cum ar fi un mirosul cunoscut, pentru a ne aminti anumite lucruri.
3. Intuiția
Intuitia este perceputa ca un al saselea simt, atribuit in special femeilor. Ele sunt dominate de cele mai multe ori de emisfera dreapta, vazuta ca partea non-verbala, in care se acceseaza cu usurinta emotiile, partea artistica si tot ce tine de sensibilitate, de pacea interioara, este locul creativitatii si imaginatiei, in timp ce barbatii folosesc mai mult emisfera stanga, perceputa ca fiind partea rationala, bazata pe gandirea abstracta.
4. Existența lui Bigfoot
O fiară mare și păroasă, asemănătoare omului, numită Bigfoot („picior mare”), se tot „încăpățânează” să apară în rapoartele nenumăraților martori oculari, în special în Statele Unite și Canada. Cu toate acestea, deocamdată nu a fost descoperit niciun cadavru care să corespundă acestor semnalmente.
În absența unor dovezi solide (cum ar fi oasele sau dinții), teoria privind existența lui Bigfoot se sprijină exclusiv pe relatările martorilor oculari și pe o serie de fotografii și filme ambigue. De aceea, știința nu poate încă să demonstreze că creaturi precum Bigfoot sau monstrul din Loch Ness există sau nu.
5. Experiențele din preajma morții și viața după moarte
Cea mai răspândită teorie este că experienețe de viață după moarte sunt o particularitate generată de creierul aflat pe moarte, însă Penny Sartori respinge această teorie. Pe măsură ce nivelul de oxigen din sânge scade, creierul devine mai dezorientat și dezorganizat. Drept urmare, când își recapătă cunoștința, pacienții sunt năuciți și tulburați, situație diferită de ce a a persoanelor care trec prin experiențe de viață după moarte.
În plus, dacă aceste experiențe sunt cauzate de lipsa oxiegenului, atunci toți pacienții care suferă un infarct ar trebui să le aibă.
6. Fantomele
Spiritele morților ne bântuie dintotdeauna cultura și folclorul. Există nenumărate relatări despre apariții de spirite violente sau, dimpotrivă, de spectre binevoitoare. Dar dovada supremă a existenței fantomelor rămâne greu de atins.
Între timp, martorii vor continua să spună că au văzut, au fotografiat și chiar că au comunicat cu fantome. Poate că într-o zi vom descoperi un răspuns la acest mister.